Arhivă pentru categoria Gânduri

Cave românum!

Posted in Gânduri on 10 februarie, 2009 by darkfreek

Tocmai când credeam că imaginea pe care românii o au dincolo nu poate ajunge mai terfelită, un hunedorean ne-a arătat cât de mult ne înşelam. Plictisit de închisorile de aici, Ali Majlat a migrat către Regatul Unit, dornic, chipurile, să înveţe carte. Aşa a ajuns să violeze o tânără de 21 de ani “pentru a avea o masă, un acoperiş şi a învăţa engleza” în detenţia britanică. La exact un an după Mailat din Italia, Majlat din Anglia aruncă o pată pe reputaţia, şi aşa fragilă, a românilor din străinătate.

Pe cât de mândru m-a făcut hunedoreanul din Italia care a returnat un portofel plin de bani, pe atât de mult m-a făcut să-mi fie ruşine Majlat din Petrila. Am păşit şi eu de câteva ori peste graniţă şi am cunoscut diferiţi oameni, aparţinând diferitelor culturi. În puţinele cazuri în care am avut curajul să-mi recunosc originile, m-am trezit asaltat cu întrebări ciudate despre România, privită ca un ţinut al fărădelegii, un Est sălbatic. La încercările de a-mi prezenta ţara aşa cum este, interlocutorul era fie mirat, fie stingherit, fie afişa un zâmbet îngândurat şi sceptic. Imaginea lui despre ţara mea a fost deja desenată de hoţi, boschetari, tâlhari, violatori, criminali şi mailaţi. Toţi veniţi din “Romeinia”.

Ne plângem că nu suntem trataţi corect peste hotare şi că drepturile omului ne sunt încălcate, că suntem discriminaţi şi trataţi cu ură de străini. Mai bine ne ţinem gura şi plecăm capul. Dacă perioada Mailat va mai continua, nu va dura mult până când “Fereşte-te de român!” va deveni motto internaţional, frontierele se vor închide pentru noi şi vom fi vânaţi în străinătate precum vrăjitoarele de către Inchiziţie. Şi cine-i de vină? Ei, cei care nu vor decât să trăiască în lumea civilizată pentru care au luptat? Sau noi, cei care ne-am complăcut în Evul Mediu şi acum tânjim la capra vecinului?

Nervi de primăvară

Posted in Gânduri on 17 martie, 2008 by darkfreek

Am stat şi m-am gândit la toată chestia asta cu astenia de primăvară. Nu pot să înţeleg de ce acest anotimp are darul de a distruge toţi neuronii şi toată înţelegerea pe care oamenii o au, într-o mai mică sau mai mare măsură.

Acum, eu nu pot spune ce simt alţii sau ce gândesc, pentru că pur şi simplu nu pot şi nici nu dau doi bani pe multe dintre păreri. Eu pot spune doar ce văd şi trăiesc.

Anotimpul florilor face ca mulţi dintre noi să devenim vulcani pe punctul de a erupe. Un mic cuvânt greşit la adresa noastră şi gata… explodăm. Înjurăm, rănim şi distrugem totul în cale, cu sau fără motiv. Problema care se pune este dacă nu cumva asta este natura noastră de animal (anti)social? Nu militez pentru pace sau binele absolut, dar vreau să fiu lăsat în pace dacă nu am greşit cu nimic. Vreau să fiu lăsat în pace să spun ce gândesc, fără să trebuiască să mă gândesc de mii de ori înainte de a o face doar de teama de a nu răni pe cineva. Dacă merită, o voi face!

Pe de cealaltă parte este moda asta a sinuciderilor de primăvară. Cum dă soarele şi două flori, cum devenim toţi filozofi şi dezbatem în minţile noastre înguste probleme complexe privind viaţa şi lumea înconjurătoare, doar să ajungem la punctul de a constata că mai bine punem punct decât să mai trăim aşa.

Întrebare: a te sinucide înseamnă să fi cel mai curajos sau cel mai laş? Uite ăsta subiect să îţi dea de gândit. Ce simplu este să spui AJUNGE şi ce greu este să mergi mai departe. Problema sinuciderii este o problemă diferită, deci să nu deviem de la subiectul nostru.

În spiritul astenic mai am doar o întrebare pentru tine:  astenia de primăvară este reală şi ameninţătoare sau doar o scuză de care ne folosim fie pentru a răni în jur, fie pentru a muri decent. Pentru că lumea va spune “astenia l-a omorât” şi niciodată “s-a mai sinucis un prost”.

Cadavrul unei guri de rai

Posted in Gânduri on 12 martie, 2008 by darkfreek

“P-un picior de plai, e-o gaură-n rai” sunt versurile unei cântăreţe necunoscut de celebre referitor la dulcea noastră patrie, la scumpa Românie. Nu are ea dreptate? Ne lăudăm că avem munţi, câmpii, dealuri, lacuri, râuri, pârâuri, mare şi cam toate formele de relief create pe suprafaţa Terrei, dar nu am uitat cumva să menţionăm ceva?

Ceva poate nu atât de important încât să merite menţionat, dar ceva. Toate sunt formate din gunoaie şi prostie umană. Cum dă soarele ieşim cu toţii la iarbă (verde). Mergem cu maşina până unde vrem să poposim, scoatem carnea pentru mici, facem focul, dăm manelele la maxim, râdem, glumim şi apoi…. lăsăm gunoaiele acolo şi mergem acasă să dormim.

Oriunde te uiţi… gunoi. În oraş gunoi, la sat gunoi, la pădure gunoi, pe ape gunoi, în vârful muntelui gunoi, peste tot gunoi, gunoi, gunoi.

Dar nu condamn pe nimeni. Dacă atât ne duce capul şi nu putem mai mult, cine să fie de vină? Suntem o naţie de proşti, care ne distrugem mai repede decât suntem conştienţi că o facem. Ne sinucidem şi mai şi murim ca tâmpiţii cu zâmbetul pe buze…

Ca să trag linie, ne merităm soarta de cretinoizi indubitabili. Din tot ce avea de oferit ţara asta a nimănui a rămas doar un leş devorat, nu de viermi, muşte şi alte cele, ci de gunoaie şi prostie cruntă…

Ironia libertăţii…

Posted in Gânduri cu etichete , , on 13 februarie, 2008 by darkfreek

Toţi tânjim după libertate. Vrem să fim liberi. Sclavii negrii din Statele Unite au vrut să fie liberi, deţinuţii vor să fie liberi. Chiar şi libertatea poate fi un lucru înspăimântător, dacă şti de unde să o priveşti…Când eşti liber, când nu mai eşti un sclav (în orice formă s-ar manifesta), pe cine mai arunci vina când greşeşti. Oare libertatea asta, după care salivăm abundent, ideea de a face ce vrem şi nu ce ne este spus, oare… nu înseamnă mai multă responsabilitate? Oare nu este mai greu să alegem noi ce vrem, decât să aleagă alţii pentru noi şi… dacă iese prost să spunem “el… el a vrut să fie aşa. el… el a spus să o fac”?

Eu nu militez împotriva libertăţii… Eu nu vreau să fiu sclav… eu nu vreau să fiu supus şi indoctrinat. Eu vreau ca lumea să deschidă ochii… Ba nu. Vreau ca lumea să vadă. Libertatea nu este un porumbel alb. Este un glob de sticlă. Ceva ce trebuie protejat, preţuit, ceva pentru care trebuie să luptăm, dar şi pentru care să ne sacrificăm.

Cei care văd asta pot spune că sunt liberi… cei care nu. Ei bine, cei care nu probabil nu ştiu în ce se bagă. Tâmpiţii care vor libertate doar pentru că sună a ideal suprem, tâmpiţii care cred că libertatea înseamnă doar libertate. Aceştia nu-i vor putea face faţă şi vor fi sodomizaţi, distruşi din interior de forţa ei….

(Re)născut precum Pheonix

Posted in Gânduri cu etichete on 11 februarie, 2008 by darkfreek

Iată că am ieşit şi eu în lume… în lumea virtuală mă refer. Aici poţi fi cine vrei tu sau ce vrei tu. Poate rândurile pe care le voi scrie aici vor fi doar imaginaţii şi aberaţii sau poate că nu. Poate voi spune adevărul nud… adevărul meu, lucrurile cum le văd eu şi cum le simt.

Va fi ca un jurnal intim publicat în toate colţurile lumii, pentru a face din secrete, cunoştinţe şi din idei, ideologi. Vise mari nu? Mă deschid în faţa ta, cel ce citeşti aceste rânduri sau poate te manipulez cu minciuni… cine să ştie? Puterea este acum în mâinile tale. TU vei decide ce să crezi, de ce să te amuzi, pentru ce să te enervezi şi, cine ştie, pentru ce să simţi mai mult.

Scopul meu nu este unul divin şi nici nu încerc să schimb lumea… vreau doar ca gândurile mele, publicate pe ecran, să stârnească cel puţin un sentiment, o emoţie, o trăire, ceva. Pe curând dragă cititorule…