Luxul de a fi sărac

Ne-am dorit cu ardoare să intrăm în UE, fără să ştim în ce ne băgăm. Am avut impresia că peste noapte vor răsări autostrăzi, vom primi lefe babane şi vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi precum în reclamele perfecţioniste din occidentul de dincolo de noi.

Ne-am aruncat cu capul inainte crezând că beneficiile nu cer sacrificii sau măcar munca minimală de a le obţine. Au trecut mai bine de doi ani de când am intrat în Europa Unită şi prea puţine s-au schimbat în bine. Ba mai mult, sărăcia a devenit un lux.

De sute de ani, românul şi-a făcut propria brânză, a băut ţuica făcută din te miri ce şi a fumat ţigarete fără filtre cu denumiri rupte din filmele lui George Lucas. Toate astea şi nu a păţit nimic. Ba chiar era mai sănătos decât noua generaţie de oameni conservaţi cu E-uri.

Acum totul este dat peste cap de dogmele unei congregaţii care conduce bătrânul continent şi care prin anii ‘60 defila nudă prin păduri, cântând la chitară şi fumând marijuana. Brusc, brânza ciobanilor este “creată în spaţii neigenice”, deci trebuie vidată. Costuri mari de producţie, costuri mari pe piaţă. Adio brânză, bună ziua chimicale, conservanţi, coloranţi, arsenic şi cianură.

Ţuica idem, ba chiar riscă să devină o substanţă la fel de interzisă precum mercurul. De ce am bea ceva natural când putem da sute de lei pe o licoare preparată sintetic, dar cu mănuşi.

Cât despre fumat… aici situaţia stă altfel. Orice fumător a înţeles împărţirea spaţiilor pentru a nu deranja vecinul însă ordonanţele UE ajung să facă ceea ce uniunea susţine că urăşte. Discriminează. Fumătorii au rămas brusc fără drepturi şi, colac peste pupăză, trebuie să scoată bani grei pentru a-şi permite una dintre puţinele plăceri din viaţa unui om de rând, care nu are funcţie de conducere şi înghite banii statului pentru propriile nevoi.

Sănătos sau nu, fiecare dintre noi, fumătorii, ştim la ce riscuri ne expunem. Ba chiar am plătit desenele care ne arată ca la proşti ce putem păţi şi ce mod crunt de moarte ne aştepată. De ce trebuie să plătim exagerat un bun legal, care de mii de ani a fost folosit? Că suntem membrii UE şi aşa e şi dincolo.

Luxul de a fi sărac. Asta ne oferă, până acum, o Europă Unită la care am râvnit cu ardoare. Fie că vine vorba de brânză, ţuică sau ţigări, doar boşii se vor mai bucura de aceste plăceri, care până de curând reveneau omului simplu, corect şi muncitor, care nu îşi perimte caviar, whiskey sau trabucuri columbiene. Ce folos dacă trăieşti mult şi fără bucurii? Ce folos să fi în UE dacă nu ai bani nici cât să fi sărac?

Cave românum!

Tocmai când credeam că imaginea pe care românii o au dincolo nu poate ajunge mai terfelită, un hunedorean ne-a arătat cât de mult ne înşelam. Plictisit de închisorile de aici, Ali Majlat a migrat către Regatul Unit, dornic, chipurile, să înveţe carte. Aşa a ajuns să violeze o tânără de 21 de ani “pentru a avea o masă, un acoperiş şi a învăţa engleza” în detenţia britanică. La exact un an după Mailat din Italia, Majlat din Anglia aruncă o pată pe reputaţia, şi aşa fragilă, a românilor din străinătate.

Pe cât de mândru m-a făcut hunedoreanul din Italia care a returnat un portofel plin de bani, pe atât de mult m-a făcut să-mi fie ruşine Majlat din Petrila. Am păşit şi eu de câteva ori peste graniţă şi am cunoscut diferiţi oameni, aparţinând diferitelor culturi. În puţinele cazuri în care am avut curajul să-mi recunosc originile, m-am trezit asaltat cu întrebări ciudate despre România, privită ca un ţinut al fărădelegii, un Est sălbatic. La încercările de a-mi prezenta ţara aşa cum este, interlocutorul era fie mirat, fie stingherit, fie afişa un zâmbet îngândurat şi sceptic. Imaginea lui despre ţara mea a fost deja desenată de hoţi, boschetari, tâlhari, violatori, criminali şi mailaţi. Toţi veniţi din “Romeinia”.

Ne plângem că nu suntem trataţi corect peste hotare şi că drepturile omului ne sunt încălcate, că suntem discriminaţi şi trataţi cu ură de străini. Mai bine ne ţinem gura şi plecăm capul. Dacă perioada Mailat va mai continua, nu va dura mult până când “Fereşte-te de român!” va deveni motto internaţional, frontierele se vor închide pentru noi şi vom fi vânaţi în străinătate precum vrăjitoarele de către Inchiziţie. Şi cine-i de vină? Ei, cei care nu vor decât să trăiască în lumea civilizată pentru care au luptat? Sau noi, cei care ne-am complăcut în Evul Mediu şi acum tânjim la capra vecinului?